Nu cred că mai e cineva pe lumea asta care n-a aflat de cel mai important pas din viața mea. Mi-am luat pisic, scuze de spam, dar adevărul e că dăm și bine în selfie-uri, scuze noi că suntem atât de drăgălași.
În fine, poate părea o prostie pentru toată lumea, dar dacă mă cunoașteți personal, eu sunt genul de tâmpită artistă care se rătăcește în propria casă, trăiește fără aragaz sau frigider, că fiind garsonieră, am zis s-o transform în cameră-spațiu-de-lucru-recreere-și-băut-vin singură cu gașca.
Și-a fost o mini-dramă la noi în neam când am ieșit din dulap și am anunțat într-un mesaj lung pe Whatsapp cu beneficiile unui pisic nou în familie și cu promisiuni că o să fiu cel mai responsabil om de pe pământ, că mă schimb, că pot să fac asta, pe emoțional, pe șantaj, uite, și terapeuta a zis că o pisică la casa omului face cât un curs de respirație de holotropică și 3 de constelații, d-astea.
Mai întâi am anunțat-o pe Mirela, sora mea mai mare, care mi-a zis că revine, nu putea să vorbească și pe care am bănuit-o că s-a dus să plângă două ore în baie.
Mirela: Sis, deci, fii atentă. Nici eu nu știu cu pisicile, dar m-am interesat. În primul rând, astea nu sunt câini. Deci nu o scoți afară, există lese, dar tu nu o să faci asta. Apoi nevoile de bază. Pisicul are nevoie de apă și de mâncare. Băi sis, tu să treci pe acasă și să nu uiți să îi dai apă și mâncare. Înțeleg că nu e ca la câini, poți să lași bobițe câte vrei și el știe să se oprească. Nu știu care e faza cu plicurile, cât și cum, dar ne interesăm.
Next, ai nevoie de literă. Litiera e ca un lighean așa, în care pui nisip și îl cureți constant. Există lopețici pentru asta. În mod normal, cică știe el să facă acolo direct, nu trebuie educat în vreun fel. Eu nu cred, dar așa zic toți.
Neapărat mers la Radu cu el (nota redacției: Radu e veterinarul). Nu te duci la altcineva, indiferent de situație. Făcut analize, vaccin, deparazitări, sfătuit cu Radu vizavi de mâncare. Musai să-i pui cip, deci, nu există așa ceva, îi pui cip să știi de el. Da, mă, am înțeles că nu o să ieși cu el din casă, dar lasă că nu strică. Tu m-ai înțeles? Îi pui cip și îmi arăți dovada. Bine, acum că mă gândesc mai bine, roagă-l pe Radu să-ți pună și ție unul, ne-ar ajuta. Haide, nu te supăra. Zi ce-a zis Radu. Ok. Deci, următorul vaccin când? Să-mi notez și să-ți amintesc. Da, mă, știu că ai și tu în calendar, dar lasă să știu și eu. Deparazitarea o faci tu? Ok, unde ai pus pastila? Lasă, mă, că nu te mai duci să cumperi alta, hai să stabilim un loc unde o pui și să rămână aici scris. Cușcă neapărat, nu mai merge cu el la Radu în ghizodan, că te împiedici pe drum ca tolomaca, se sperie și fuge, sunt niște ghizodane-cușcă să respire și să…
A, încă ceva, când îi spui mamei, eu nu am știut nimic, habar n-am! Da, mă, da, normal că te susțin, bag și eu pe emoție, lasă că o să fie bine, dar, repet: EU NU AM ȘTIUT NIMIC!
Mama: Nu se poate, nu se poate, nu se poate! Și ce faci cu el când pleci? Mami, vezi că e mic și negru, să nu îl speli din greșeală la mașina de spălat, cum faci cu cardurile și cu telefonul, verifică mereu că NU e în mașină înainte să pornești programul. Când duci gunoiul, vezi să nu fie în coș, ai mai aruncat tu și chei la ghenă, negru îți trebuia, te rog eu mult, cumpără-ți saci de gunoi colorați, ca să îl vezi. Ai grijă că e mic și zgârie și are dinți, mami, să nu-l superi și să nu te superi că el nu știe. Planta n-ai mai udat-o, nu? A murit și asta? Mami, d-ăsta să nu uiți, apă și mâncare mereu.
Tata: Da, mă, mi-a zis maică-ta că ți-ai luat pisic, eeeeeextraordinar, noi când bem un vin?
