Da, pana si demonii cred ca se intreaba asta.
Cateodata ma apuca si imi vine sa ies in mijlocul strazii si sa urlu cat mai tare WHAT THE FUCK IS WRONG WITH US? Si pentru ca m-a apucat de multe ori anul asta si daca s-ar face un top al expresiilor pe care le-am folosit cel mai des asta ar fi pe primul loc si oricum nu m-ar auzi nici dracu daca strig, ca deh, eu nu merg pe stadioane ca Gret, am venit sa dau cu capul aici.
E ciudat, ca toata lumea ma stie cu zambetul pana la urechi. Clau si rasul ei molipsitor. Asa am fost si dupa ce sistemul medical din RO m-a terminat psihic pana la moartea tatalui, asa am fost si dupa ce viata mi-a dat peste ochi din toate directiile. Mereu am mai scos din joben cate un “hai, ca asa a fost sa fie, trec eu si peste asta”, “toate se intampla ca sa fiu mai puternica”, “hai, Clau, ca oamenii sunt buni, au si ei zile mai proaste uneori”, “am eu asteptari prea mari”, “hai ca mai pot”. Bla bla bla.
De anul asta imi e scarba insa. Nu mai am zambete pentru el, cu fake-ul nu sunt prietena deloc, deci sper sa treaca odata, ca nu mai am nici vorbe bune, nici rabdare. Nimic. E ok si uman si normal sa mai scap naibii de “hai ca o sa fie bine” din cand in cand. Nu, asa nu cred ca o sa fie bine.
De anul asta o sa imi amintesc asa:
- Au murit copii chiar daca au sunat la 112 si au cerut ajutorul, pentru ca statul roman nu e capabil sa ne apere, iar unii oameni nu vad mai departe de fundul lor. Nu le pasa. Sunt roboti. Suni la 112 ca la call center Digi/Vodafone/Orange etc.
- Mor oameni in spitale de la infectii nosocomiale, din greseli minore, bolnavii dorm in jeg, in paturi rupte, colcaie bacteriile, cad peretii, iar eu ca o naiva inca ma mai intreb: oare de ce nu reusesc sa renoveze, de ce nu pot sa cumpere niste saltele, ca totusi, nu cred ca e atat de scump. Pentru ca nu le pasa Clau, trezeste-teeee!
- Iti cade tavanul in cap pe la metrou, in timp ce se pregateste mare targ de Craciun in Piata Constitutiei, la care se inghesuie oricum toata lumea si urla pozele de langa brad pe Facebook, si ce happy suntem noi si deci degeaba urlam ca se duc atatia bani pe targul asta. Saltelele alea din spital inca asteapta.
- Un urs a zacut in agonie pe marginea drumului si statul nu a intervenit, in timp ce am citit cel mai prost comentariu la stirea asta pe Facebook: “sa faca domne cineva ceva cu ursii astia, ca nu mai pot sa ma plimb prin padure din cauza lor si mie imi place sa fac asta”. Un vas cu 14000 de oi a fost lasat in voia sortii pe mare, pentru ca nu exista legislatie pentru protectia animalelor in tara asta, iar daca o exista, oricum nu intereseaza pe nimeni. Au trebuit sa mearga Kuki si Ovidiu ca sa salveze ce a mai ramas de salvat, iar mai departe stiti povestea: iar statul, iar jandarmeria, iar interlopi etc.
- In 2019 inca mai exista oameni care dau cu petarde in caini, chinuie animale si nu se intampla nimic. Oamenii inca spun “dar de ce vorbiti atat de mult despre animale, ce, sunt mai importante decat oamenii?” Dragilor, va asigur ca daca dormiti cu un astfel de psihopat in pat, e capabil sa va faca acelasi lucru si voua, nu doar animalelor. So, somn usor!
- Romanii inca nu stiu sa urce in metrou, pe scara rulanta, sa foloseasca cosurile de gunoi, sa stranga dupa cainii lor, sa nu mai umple plajele de tigari in timp ce se intreaba “la noi de ce naiba nu e ca la Bulgari?”, sa cheme o ambulanta cand cade cineva pe strada, nu sa se uite la omul cazut ca la Capatos.
- Am vazut multi, dar multi oameni cu burnout, cu depresie, multi tineri cu probleme de sanatate mintala, dar si multi psihologi pe care ii doare in cot sa ajute, care fac totul ca la call center-ul ala de la Digi de care vorbeam mai sus, doar ca live.
- Am auzit de cele mai multe ori “nu am timp” si fuck it, nu traim doar ca sa muncim. Nu trebuie sa traim doar pentru weekend si pentru concedii. Avem fiecare un prieten/familie/nepoti/iubiti si ei ar trebui sa fie pe primul loc, impreuna cu viata noastra, ca nu ne-a pus nimeni catuse, noi ne punem singuri.
- In 2019 nu avem apa calda si caldura cand afara sunt 0 grade. Si am inteles o data, de doua ori, de 20 ori, dar gata, nu mai pot sa ma spal la lighean. Urla din nou Facebook cu glume, injuraturi, caterinca etc., dar bucurestenii tot doar 50% au iesit la vot.
- Am auzit multi tineri care au votat cu Barna in primul tur, ca voteaza cu Dancila in turul 2, “ca sa-l pedepseasca pe Iohannis”. Whaaat? Aici e vorba de o tara intreaga, nu doar de orgoliul cu care ne-am trezit noi dimineata.
- Odata cu Facem Bine am descoperit o multime de statistici ingrozitoare de care nu stie nici naiba. Pentru ca deh, lumea e mai preocupata de Cancan, de care a mai ramas gravida, cine a mai divortat, de facut bani si aloha.
- Am descoperit rautatea oamenilor, invidia, competitia, individualismul, care cred ca au mai trecut prin bula mea roz din care am refuzat sa ies pana azi, la 31 de ani, dar cu ultima speranta le-am dat afara de acolo. Probabil peste inca 30 o sa-mi creasca si un coi, ca sa invat sa deal with this shit.
- Si multe multe multe altele, dar nu are rost sa continui, ca le stim cu totii, chiar daca le bagam sub pres si ne continuam viata.
Acum, pentru ca nu imi sta in caracter sa ma plang si in nici un caz doar sa ma plang si atat, au fost si lucruri frumoase care mi-au dat speranta sa ma mai trezesc si azi si sa merg mai departe, “hai Clau, ca putem sa ne facem bine”:
- Salvarea tarii nu sta doar in puterea guvernului. Sta si in bunatatea noastra, in educatia noastra si in pasii mici spre bine pe care incearca fiecare dintre noi sa ii faca, asa cum poate fiecare. Ca mai ridicam ceva de pe jos, ca mai donam, ca incercam noi sa ii educam pe oameni si sa share din bunul nostru simt. Am intalnit multi oameni anul asta care vor sa faca bine si care ajuta si ei cum pot, iar cu ajutorul lor cred ca o sa se mai schimbe lucrurile. Nu repede, ca din cacatul asta nu avem cum sa iesim in 3 zile, dar daca nu incercam, aici o sa ramanem. Asa ca hai, hai cu niste curaj!
- Avem dovezi ca se poate, daca bunatatea noastra se transforma intr-o ambitie puternica si un plan bine pus la punct: Magic Home e dovada ca de la Home, s-a ajuns la World. Oamenii astia au reusit sa faca atat de multe lucruri bune si nu cred ca vreunul dintre noi isi imagina acum cativa ani ca se poate.
- “Noi facem un spital” la fel, cine ar fi crezut ca niste oameni vor incepe sa construiasca un spital? Ca niste oameni trec peste “statul trebuie sa faca asta” si spun “hai mah sa incercam sa facem noi asta”. Si iata, se poate. Asta e solutia: sa nu mai credem in puterea altora, sa credem in puterea noastra. Si sa incercam sa o folosim. Nu doar pentru noi, ci si pentru ceilalti, sa incercam sa ajutam. Nu spun ca e normal ca nu face statul spital, dar asta e, atat s-a putut, nu putem lasa oamenii sa moara asteptand de la ei.
- Valeriu Nicolae este eroul meu. Ma identific atat de mult cu sufletul lui pe care l-am cunoscut doar online, incat am simtit pentru prima data in viata mea ca sunt invidioasa, dar invidioasa asa intr-un mod frumos, ca mi-as dori sa imi pot aduna si eu toate fortele intr-o zi si sa reusesc sa fac atat de mult bine ca el.
- Iar ei sunt doar cativa dintre oamenii care ne-au demonstrat ca putem schimba ceva, trebuie doar sa ne unim dorintele si sa trecem la treaba.
In fine, gata cu plansul, concluzia este ca pana si demonii nostri ne spun “sa facem bine”. Si hai cu 2020 odata!
