Gret.ro

Mamaia are 76 de ani. Tataie are 77. Împreună, 55 de ani de când valsează prin casă, pe imn de Champions League, dacă e miercuri seara. Chiar dacă ține cu Dinamo, tataie tot fan CL e. În CL nu te întrebi de ce sunt ăia plătiți cu milioane de euro, acolo merită să te enervezi, să bei o bere rece, două, patru, să îți scape un muma-n-cur, chiar daca: “Minicăăă, sunt fetele în cameră!!!”. În fine, e iarnă, e seară, vine mamaia și-l găsește pe tataie împleticindu-se prin casă, enervat și concentrat:

– Minică, ți-e rău!!!
– Auzi, Zoică, tu știi că eu nu mai pot să merg într-un picior?
– Ai innebunit, am crezut, dracu’, că ți s-a făcut rau!!!
– Vorbesc foarte serios, EU nu mai pot să sar într-un picior!!! Ia vezi, tu poți?

Încearcă și mamaia. Nu mai poate nici ea să meargă într-un picior. Sună telefonul, e fratele ei, îi sună de la Piatra Neamț. S-a mutat la mama dracu’, s-o citez pe mamaia, da’ dacă ar fi dupa ei amândoi, ar sta 24 din 24 împreună fraierii ăștia doi. Se iubesc enorm și acum, după 70 de ani, când nu mai ai chef să fii siropos. Ei încă își vorbesc cu diminutive și se învelesc cu capoate când ațipesc pe bancă, vara în curte.

Mamaia îi povestește drama care a lovit în ei lui Petrică fratele, care e si nașul nostru, al meu și al Mirelei. Nu e relevant azi, dar o să fie. Am închis paranteza. Nașu’ râde vreo 5 minute și le zice c-au luat-o razna. Vorbesc despre vreme, medicamente, Băsescu și vecinii din bloc, își iau la revedere. După 5 minute sună nașa: „Zoicăăăă! Nici noi nu mai putem să mergem într-un picior!!!”

Asta se intampla acum 2 ani, pe vremea asta. Azi se face un an de când a murit tataie. Și nouă ne e atât dor de el, că nu doar într-unul, nici măcar în 2 picioare nu mai reușim să mergem bine.

23 Februarie 2013