Listenonrepeat.com ma anunta ca ascult melodia asta de 374 de ori deja. Iar eu am descoperit-o ieri dimineata si azi am fimat toata ziua, deci nu am avut cum sa fiu dementa si sa mai fac 374 de vizualizari si azi.
E 2 dimineata si ascult iar, scriu de pe telefon, deci $%^ diacritice, n-am.
Evident, e vorba de Florence si melodia ei din GoT, ce prostie de serial, stiu, vai, nu va uitati. But she never wanted to leave. Never wanted to leave. Never wanted to leave. Never wanted to leave.
Si sunt lovita. Eu cand sufar, nu sufar atunci pe loc. Sufar dupa. De aici si frustrarea mea. “Dar ieri erai bine, azi ce MAI ai?”. Ieri am fost zmeu si am dus farfurii cu salata orientala la masa de la pomana si am zambit frumos cu rudele “da, asa e, avea o varsta…”. Dar azi nu mai sunt bine.
Am aflat ca e mamaia in coma dupa vacanta mea de 4 zile, cand am fost sa vad Realul meu. Mama. Mama mea. Mama mea nu mi-a zis ca mama ei, mamaia, e in coma. Sa nu-mi strice vacanta. Ca stie ca nu dorm si ca plang, macar sa am 5 zile de liniste. M-am intors si am fugit la Rosiorii de Vede sa o vad in spital. Trecusera 6 zile. Nimic. Aparate. Tomograf. Mamaia nu mai e in capul ei, nu mai e nimic. Dar eu vin sa o vad.
Era 12 ziua cand am ajuns. Rugaminti si plansete la asistenta. Sunt nepoata, de la Bucuresti, macar 5 minute sa o vad. M-or fi ajutat si tatuajele si aerul de hipster cool, care a lucrat in presa. Doamna, chem PRO TV-ul, daca nu ma lasati sa o vad pe mamaia. Filmez pe Facebook!
Am intrat. Am murit. O data. De doua ori. De zece ori. DE CATE ORI POTI MURI IN VIATA ASTA? I-am pupat fruntea, si obrajii, si mainile. Si ea a miscat. Lua aer in piept si vorbea. Nu intelegeam ce. Vorbea mult. La un moment dat am inteles doar:
– Mamaie, mamaie, mamaie, mamaie, mamaie.
Am mai murit o data.
Mama i-a deschis ochii cu forta, cu degetele.
– Haide, mama, e Greta aici, a venit sa te ia acasa.
Am mai murit o data.
Ma fixeaza cu privirea, desi tomograful ne spune ca no brain activity, she’s gone.
Si spune, printre altele, dar e tot ce inteleg eu si mama.
– Esti frumoasa. Mamaie, mamaie, mamaie, mamaie, mamaie, mamaie.
Am mai murit o data.
Asistentele ne-au dat afara.
M-am intors.
Uitati, am tatuaje si Conversi in picioare si Facebook, chem televiziunea!
Am mai intrat pentru un minut.
-Mamaie, spune-mi, vreau sa stiu, ai dureri? Te doare ceva? Simti ceva? Mamaie, te iubesc. Te doare?
-Nunununu. Mamaie, mamaie, mamaie!
Desi o durea.
O ardea.
O nimicea.
Asa cum cred ca ma doare pe mine acum despartirea.
Ea nu s-a plans.
Nu am voie nici eu.
Femeia asta nu a vrut sa plece. Ca in melodia lui Florence. Nu a vrut. A luptat cu tot ce avea, cu ultimul aer.
O singura data a mai vorbit de atunci. Cand, acasa, in patul ei, a cerut “apapapapapapa, apa!”. A vrut sa fie inmormantata crestineste. Cu toate traditiile satului. Toate. Alea urate si grele. Dar nici sa ne incurce pe noi. Nu doar ca avea tot. Am gasit pana si monede de 10 si 50 de bani stranse. Ca la tara, se arunca cu ele, in drumul spre biserica. Sa nu avem nici grija asta.
Imi canta Florence in boxa, plang cu urlet, si nu pot sa imi scot imaginea asta din cap. Si ca ea, femeie simpla de la tara, stiind toata viata ei sa culeaga porumb si sa taie lucerna, sa culeaga via si sa ne sparga noua alune, din alunul ei adus de tata, ea a schimbat Deochiul vietii care zice “de-oi fi deochiata de femeie, sa ii moara pruncul in pantec” si altele si mai rele, ea l-a schimbat in “de-oi fi deochiata de femeie, sa fie fericita si sanatoasa”, ca “eu nu pot mamaie, sa blestem oameni, cum sa spun oribilitatile astea, vino sa te descant!”.
Si, de fapt, n-a murit o mamaie.
A murit mama lui mama.
Si apoi mama.
Si apoi toate mamele.
Si apoi noi, viitoare si nespuse mame.
Si apoi ele, care vor fi mame.
Si apoi si ele, care vor fi mame unor alte mame.
Si apoi toti.
Pentru ca lumea nu e decat un cimitr de mame si tati, care vom fi uitati.
Desi, cum zice Florence, nimeni, dar mai ales bunicile noastre “never wanted to leave”.
Never
wanted
to
leave.
Suntem doar un cimitir de prosti care muncesc mult, care sufera din iubire, care tin diete, care se cearta ca prostii, care se imbata singuri, care sunt meteosensibili, care platesc facturi, care fac 30 de selfieuri pana aleg unul bun, care vor sa fie tinuti in brate, care au fost mintiti, care au inselat, care si-au jurat iubire vesnica, desi tot ce vrem e sa
never
wanted
to
leave.
