Gret.ro

Deci, este casa de nebuni la mine. Dăm ture noaptea când eu, când pisicul, când amândoi.

Sunt în proces de reducere a pastilelor de cap, ceea ce înseamnă că nu mai sunt cea mai happy happy joy joy persoană din lume, dar mă țin tare. Însă au revenit coșmarurile. Vai de capul meu, deci, ce coșmaruri, dorm cu lumina aprinsă și mi-e frică să mă mai culc la loc. Și am pisicul ăsta atomic, care doarme doar în brațe, lucru care îmi place, dar mă și trezesc și anchilozată, că sunt psihopată și nu vreau să mișc prea mult ca să nu-l deranjez. Mno.

Plus c-a început să dea ture prin casă, peste pat, peste mine, pe sub pat și apoi o ia de la capăt. Și de câteva nopți cred că are senzația că facem întrecere: cine e mai nevrotic noaptea?

Mi-am adus aminte că unul dintre lucrurile care îmi fac bine cu pastilele era că nu mai aveam coșmaruri. Și când zic coșmaruri, nu mă refer la am plecat în birou în papuci sau d-astea. Visez fantastic de urât, de fapt visez așa cu senzații și groază în suflet, nu povestea e cine știe ce, dar visez senzații și stări și mă trezesc dând ture prin casă urlând și lovindu-mă de tot ce prind. De-a lungul vieții mele zbuciumate, am ajuns la spital de multe ori, că îmi vine să fac gălăgie sau să mă lovesc de ceva, ca să mă asigur că sunt trează. Când dormeam cu Mirela, știa procedura, mă ținea cu forța în cap până mă trezea. Acum când dorm singură, varianta ar fi să mă leg de patul, dar cred că plec și cu patul. E aproape amuzant când mai dorm la vreun prieten (mai ales că și sforăi, sunt o binecuvântare la casa omului) și trebuie să anunț din timp:

-Hai că mă duc să dorm, vezi că dacă țip și alerg prin casă, să nu te sperii, mai fac asta.

Am spart geamuri cu mâinile de nu știu câte ori și fac atât de urât că mai cheamă vecinii poliția. E aproape amuzant dacă nu ar fi trist, că ajungeam pe la 3-4 dimineața la Florească, cu mine tăiată pe mâini, pe picioare, pe ce se putea și îl am pe vărul meu acolo, la urgențe, care îmi știe povestea și discuția merge cam așa:
– Vezi că eu nu sunt, dar te preia X. Bă, nu le spune ăstora ce faci de fapt, că e caz de psihiatrie. Zi-le și tu că spălai geamuri și ai căzut.
– La 3 dimineața???
– Zi-le că ești nebună. A, stai, nu asta. În fine, vezi că te ia X, nu o să te ducă la camera de gardă, te pansează el pe undeva, p-acolo, pe vreun hol. Hai mă culc la loc, sună dacă e ceva, dar încearcă să nu fie.

Așa mă știu oamenii de acolo. Că sunt nebuna maniacă de curățenie care spală vitrine la 3 dimineața sau tâmpita care își rupe picioarele stând la semafor, pe loc. Nu există cale de mijloc.

În fine, ideea e că au reînceput coșmarurile, iar azi noapte plângeam cu pisicul în brațe, pe la 5 dimineața și nimeni nu înțelegea nimic. Am visat mulți draci, dar mulți, care erau așa ca în Inception, eu trebuia să mă prind care e realitatea și care e povestea dracilor și alergam, și era și lavă, și pisicul că era și el în vis se multiplica în mii de alți pisici și eu trebuia să mă prind care e Aku, și în fiecare lume din asta a dracilor muream la final și înviam și o luam de la capăt și dracii erau oameni care aveau portavoce și urlau și apăreau scări și dispăreau scări în timp ce eu mergeam pe ele și la fiecare cameră trebuia să ghicesc numărul ei, altfel mama, Mirela, toți ai mei mureau pe rând și au murit și erau mulți preoți și multe înmormântari și m-au îngropat de vie și cred că m-am trezit de 3-4 ori și de câte ori adormeam la loc mă trezeam într-o nouă lume care urla și îi îngropa pe oamenii mei.

Negru. Și apoi se face negru. Negru. Cum văd eu viața, lumea, moartea. M O A R T E A.

Dincolo de groaza cu care mă trezesc, am început iar cu turele prin casă, eu fug, pisicul după mine, eu urlu, pisicul miaună și e ca la nebuni la noi în casă. Nu îmi ziceți de ceai de tei, melatonină, lapte cald, meditație, gândește-te la ceva frumos, că o să bat pe cineva. Dar dacă mă vedeți bandajată, cu cucuie, tăiată pe ochi, hai să mergem pe povestea cu spălatul geamurilor la 3 dimineața și să zâmbim politicos.

Sau varianta b), da, mă gândesc serios să nu mai dorm niciodată.